Cea de a VI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti va avea loc în perioada 4-6 decembrie 2013, la Clubul Ţăranului din cadrul Muzeului Ţăranului Român, iar primul invitat care a confirmat prezenţa este Kei Miller, poet şi prozator jamaican stabilit în Marea Britanie, profesor de creative writing la Universitatea din Glasgow.

GÎNDURI DESPRE FILB:

• Carmen Muşat: „Cred că marele merit al FILB constă în şansa de dialog pe care o oferă scriitorilor contemporani. Aducînd faţă în faţă scriitori din România şi din întreaga lume, Festivalul contribuie nu doar la promovarea literaturii române în afară, ci şi la o mai bună cunoaştere a autorilor străini şi a tendinţelor actuale din literatura lumii. Pe scurt, FILB este, pentru mine, un spaţiu privilegiat al întîlnirilor exemplare.”

• Filip Florian: „Cine iubeşte literatura, la Bucureşti, nu se poate să nu fi descoperit că festivalul ăsta are puteri vrăjite. Nu ştiu cum face, cum reuşeste, dar an de an e ca o licoare miraculoasă, care împrăstie bucurie.”

• Mircea Cărtărescu: „Îmi place foarte mult ideea lucrurilor mici şi nefinanţate, cum este FILB, acest minunat festival internaţional «de buzunar».”

• Adriana Babeţi: „Cînd mă apucă întristarea, depresia, ba chiar disperarea fiindcă aud că literatura se duce de rîpă, că lumea nu mai are nevoie de noi, că nimeni nu mai dă doi bani pe scriitori, e destul să mă gîndesc la seara de festival de la meţere şi-mi trece.”

• Simona Kessler: „Ma bucur nespus că FILB există: un proiect independent, coordonat de Oana Boca, Bogdan-Alexandru Stănescu, Ioana Gruenwald şi Vasile Ernu, pornit din entuziasm donquijotesc, cu un buget  minuscul, a răzbit şi a ajuns la a V-a ediţie!

FILB este un cadou făcut cititorilor români: prilejul de-a se întîlni, de-a dialoga şi de-a asculta lectura unor scriitori români şi străini, fie ei debutanţi sau de prima mînă, fie din vecinătatea est-europeană sau din Occident. Îmi amintesc cu mare bucurie de prezenţa încîntătoare a unor autori precum Adam Bodor, José Luís Peixoto, Zahar Prilepin şi Paul Bailey, iar în acest an abia am aşteptat serile cu Jonathan Coe, Will Self, Andrew Cowan şi Kei Miller.”

• Dan Lungu: „Normal că-mi place FILB! Arată că există oameni curajoşi, profesionişti şi că se poate face ceva de calitate în România, cu cheltuieli minime şi mult entuziasm. Vedem că viaţa culturală poate scăpa de sub papucul birocratic şi clientelar al instituţiilor publice, devenind mai proaspătă şi mai interesantă. În atmosfera relaxată a festivalului, se întîmplă ceva foarte subtil: un aer de normalitate europeană adie pe scena noastră culturală, altminteri destul de îmbîcsită…”

• Luiza Vasiliu: „FILB-ul e unul dintre cele mai bune lucruri care i s-au întîmplat Bucureştiului în ultimii ani. Păcat că Bucureştiul nu ştie asta.”

• Cezar Paul-Bădescu: „FILB este singurul festival de literatură din România asupra căruia nu planează spectrul provincialismului. E un festival cu adevărat european, în care scriitorii se adună pentru a comunica lucruri legate de literatură, nu pentru a se bate reciproc pe burtă şi a se îmbiba de alcool, cum e tradiţia pe la noi. Pe scurt, e un festival cu profesionişti, organizat profesionist.”

• Ioan Matei: „Cred că FILB reprezintă pentru cititorul român un bun prilej de a cunoaşte la faţa locului nume importante ale literaturii europene contemporane. Mai înseamnă apoi, pentru scriitorii noştri, oportunitatea de a-şi prezenta public producţiile literare; iar, în final, din aceste două beneficii ale FILB rezultă interacţiune, cunoaştere directă şi un sincronism care ne permit tuturor să fim la zi cu ceea ce se întîmplă în literatura lumii. Pentru Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, este o bucurie şi o onoare că putem sprijini un astfel de eveniment de înaltă ţinută.”

• Adela Greceanu: „E grozav că organizatorii FILB-ului reuşesc să convingă importanţi scriitori occidentali să vină la Bucureşti şi e admirabil că, în acelaşi timp, mizează cu încăpăţînare, cu program pe scriitori din ţările fostului bloc comunist, cvasi-necunoscuţi la noi. Dintre aceştia, nu puţini au făcut seri memorabile – muntenegreanul Ognjen Spahić, croaţii Dubravka Ugrešić şi Roman Simić sînt doar trei exemple. În plus, e o dovadă de curaj că la FILB se pune accent, tot cu încăpăţînare, tot cu program, pe proza scurtă, de care mulţi editori se feresc ca de o boală ruşinoasă, mai ruşinoasă chiar decît poezia. Într-un loc şi într-o vreme în care normalitatea e o stare de fapt din ce în ce mai rară – aproape un ideal –, să-i putem vedea la Bucureşti pe Attila Bartis, Ádám Bodor, Dubravka Ugrešić, Zahar Prilepin, Jonathan Coe, Will Self citind din cărţile lor, cot la cot cu scriitori români ca Simona Popescu, Filip Florian, Mircea Cărtărescu, O. Nimigean, Radu Pavel Gheo, ţine de acestă normalitate. FILB-ul ne face să ne simţim – cititori, scriitori, jurnalişti – în rîndul lumii. Sper să reziste mulţi, mulţi ani de-aici înainte şi să facă pui!”

• Alina Purcaru: „La FILB am prins drag de nişte scriitori pe care amînam să-i cunosc şi am descoperit scriitori pe lîngă care altfel aş fi trecut. Aici am venit cu prieteni şi am plecat cu şi mai mulţi prieteni. Cred că fiecare dintre noi a prins măcar un moment în care să fi simţit că literatura şi scriitorii sînt fluxuri vii, uneori dificil de primit, de înţeles, de integrat, şi nu simple nume pe liste sau  titluri înghesuite pe raft. Cred că ăsta e cel mai mare merit al FILB-ului, că a dat jos cîteva cărţi (bune!) din raft, că ne-a dat ocazia şi să rîdem, şi să ne încruntăm cu ele pe masă şi cu scriitorii de faţă. E frumos că a făcut-o mai de fiecare dată chiar la graniţa cu tîrgul de Moş Nicolae, cînd începe iarna şi te gîndeşti la gura sobei, dar încă alergi, încă eşti în priză, cu treburi, cu deadlineuri, contracronometru, pe drum. Adică în rutina zilnică, acolo unde e locul cărţilor.”

• Marius Chivu: „FILB transformă literatura într-un fel de spectacol.”

• un cristian: „FILB-ul a devenit certitudinea că orice proiect independent realizat cu pasiune poate deveni un brand.”

 Vă mulţumim tuturor!

Miercuri, 5 decembrie, ora 18.00
• Jonathan Coe (Marea Britanie)
• Will Self (Marea Britanie)
Moderatoare: Luiza Vasiliu

Joi, 6 decembrie, ora 18.00
• German Sadulaev (Rusia)
• Goce Smilevski (Republica Macedonia)
• Filip Florian (România)
• Lucian Dan Teodorovici (România)
Moderator: Marius Chivu

Vineri, 7 decembrie, ora 18.00
• Andrew Cowan (Marea Britanie)
• Papp Sándor Zsigmond (Ungaria)
• Mátyás Dunajcsik (Ungaria)
• Mihai Mateiu (România)
Moderatoare: Nadine Vlădescu

Sîmbătă, 8 decembrie, ora 18.00
• George Szirtes (Marea Britanie, de origine maghiară)
• Kei Miller (Marea Britanie, de origine jamaicană)
• Daniel Boyacioglu (Suedia, de origine siriană)
• Mircea Dinescu (România)
Moderator: Cosmin Ciotloş

Cea de-a V-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti

„Dacă pînă acum, în fiecare an, ne bucura mai mult entuziasmul publicului în micuţa noastră «republică», ediţia de anul acesta ne dovedeşte că am intrat cu adevărat într-un circuit al festivalurilor importante. Cu acelaşi buget pe care îl aveam în 2008, fără să avem un sponsor, reuşim anul acesta să aducem la Bucureşti scriitori care fac cinste oricărui festival international de literatură din lumea asta care – spre deosebire de FILB – puternic susţinut de autorităţi şi «răsfăţat» de sponsori”, a declarat Bogdan-Alexandru Stănescu, preşedintele FILB.

Spre deosebire de anii anteriori, ediţia din 2012 a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti se va desfăşura pe durata a 4 zile, de miercuri (5 decembrie) pînă sîmbătă (8 decembrie) – această din urmă zi fiind dedicată poeziei.
FILB are loc la Clubul Ţăranului din cadrul MŢR, în fiecare seară începînd cu ora 18.00. Cele patru seri de festival se vor încheia cu un cocktail.
De asemenea, începînd cu ediţia din acest an, parteneriatelor cunoscute – cele cu Festival du premier roman de Chambéry (Franţa), İTEF: İstanbul Tanpinar Literature Festival (Turcia), Short Story in Zagreb (Croaţia) – li se alătură parteneriatele pe care echipa FILB le-a semnat cu Norwich Writers’ Centre (Marea Britanie) şi Krokodil (Serbia).
Lista partenerilor îi include pe British Council, Ambasada Suediei în România, Centrul Cultural Maghiar, fundaţia berlineză traduki şi Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional (partenerul nostrum cel mai fidel).

Festivalul Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB), un proiect iniţiat de Oana Boca, Bogdan-Alexandru Stănescu, Ioana Gruenwald şi Vasile Ernu, este un proiect independent care a debutat în octombrie 2008. Un eveniment internaţional dedicat literaturii, ce poartă amprenta oraşului Bucureşti şi care îşi propune să aşeze Bucureştiul pe harta festivalurilor internationale de literatură europene. Încercăm să rescriem harta culturală a Europei, prin întîlniri, ce includ lecturi publice, dezbateri şi dialog cu cititorii, între scriitorii români şi invitaţii din străinătate. Diversitatea este conceptul ce stă la baza teoretică a întîlnirilor, intenţia noastră fiind aceea de a deconstrui ideea preconcepută că un trecut aşezat sub circumstanţe istorice asemănătoare va da naştere unor produse culturale identice.
FILB este, astăzi, cel mai important festival internaţional de literatură din Romania.

Contact: Headsome Communication – Oana Boca (oana@headsome.ro, 0722.609.478)

Cea de-a cincea ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti va avea loc în perioada 5-8 decembrie 2012, la Clubul Ţăranului din cadrul MŢR.
Pe lista scriitorilor din străinătate care au confirmat prezenţa la Festival se află atît nume consacrate ale prozei internaţionale, cît şi scriitori foarte tineri, cu debuturi spectaculoase în lumea literelor: Jonathan Coe, Will Self, Kei Miller, Andrew Cowan, George Szirtes (Marea Britanie), Goce Smilevski (Republica Macedonia), Daniel Boyacioglu (Suedia), German Sadulaev (Rusia), Papp Sándor Zsigmond şi Mátyás Dunajcsik (Ungaria).

Festivalul Internaţional de Literatură de la Bucureşti/filb.ro

Dacă la început a fost surpriza extrem de plăcută a unui eveniment unicat prin modul de organizare şi format, după patru ediţii, FILB-ul a devenit certitudinea că orice proiect independent realizat cu pasiune poate deveni un brand. Dincolo de un bilanţ, dialogul cu cei trei responsabili de proiect ne dezvăluie părţile neştiute ale celui mai viu festival independent de literatură din România. (un cristian)

Vrem ca festivalul să fie accesibil iubitorului de literatură mediu (Bogdan-Alexandru Stănescu – preşedinte FILB)
Publicul este aproape coorganizator (Oana Boca – vicepreşedinte FILB)
Am adus scriitori de valoare incontestabilă (Vasile Ernu – director executiv FILB)

Cine a fost cu ideea festivalului şi ce modele de inspiraţie au existat?
Bogdan-Alexandru Stănescu: Nu-mi mai pot asuma nici măcar amintirea legată de persoana care a avut ideea. Prefer să rămînem cumva la o idee comună. Nici despre modele de inspiraţie nu pot vorbi, cel puţin la prima ediţie a festivalului, cît, mai curînd, despre o „lansare de carte“ mai amplă, care a căpătat proporţiile unui minifestival. A fost o pornire plină de entuziasm din specia celor ce eşuează. Din fericire, prima ediţie n-a fost deloc un eşec.
Oana Boca: Iniţial, în toamna lui 2008, aveam în plan doar un soi de lansare mai complicată (dar punctuală şi nerepetitivă), un eveniment cu ajutorul căruia ne doream să promovăm cărţile lui Attila Bartis, György Dragomán, Juli Zeh, Wojciech Kuczok şi Philip Ó Ceallaigh, traduse la Polirom. Pentru că, pînă la un punct, destinele celor cinci seamănă cu cele ale scriitorilor români din „noua generaţie“, ne gîndeam că evenimentul ar putea aduce în discuţie teme, temeri, preocupări şi contacte comune. Aşa că am imaginat trei zile de dezbateri.
Abia în stadiul de BT al materialelor promoţionale am decis să schimbăm numele evenimentului: i-am spus Festivalul Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB), iar denumirea iniţială, Re-Writing the Map of Europe, a devenit slogan. Nu am avut modele, în timp am început să studiem „piaţa“ festivalurilor europene. Atunci, în 2008, au funcţionat doar intuiţia, bunul-simţ şi nervii.
Vasile Ernu: Totul a fost destul de spontan. Lucram împreună la Polirom pe atunci, şi toată ziua numai despre cărţi şi scriitori vorbeam. Voiam să facem ceva ce lipsea, ceva dincolo de cadrul instituţional în care eram, ceva mult mai viu.

Festival independent, neafiliat structurilor clasice, a trecut – iată – de bariera psihologică a primelor trei ediţii pentru un brand în construcţie, cum vă imaginaţi în 2008. Ce-a fost cel mai complicat în startul poveştii?
BAS: În primul rînd, lipsa experienţei noastre: nici unul dintre noi nu mai participase la aşa ceva, nici ca organizator, nici ca invitat. Chiar şi Vasile Ernu era la începutul carierei sale de scriitor publicat. Apoi, o complicaţie care stăruie şi astăzi, lipsa banilor… În al treilea rînd, lipsa oricărei idei despre cum va reacţiona publicul, despre cum va arăta feedbackul scriitorilor români…
Oana Boca: Da, este flatantă ideea asta de „festival independent“, iar astăzi FILB-ul chiar e un astfel de proiect. Totuşi, nu putem să ne prefacem că reprezintă un amănunt neimportant faptul că, în 2008, CV-urile noastre, ale organizatorilor, precizau faptul că lucrăm la Polirom. Este meritul nostru că am depistat că ideea de festival internaţional & independent de literatură era „la liber“, la fel, este meritul nostru că am avut curajul să iniţiem şi să organizăm FILB-ul, dar trebuie să şi recunoaştem că munca ne-a fost mult uşurată de „scena“ pe care funcţionam. Festivalul ar fi fost foarte greu de realizat, dacă nu chiar imposibil, dacă nu am fi lucrat la o editură competitivă de talia Polirom. Bineînţeles, asta a fost, într-un fel, o sabie cu două tăişuri: o vreme, a trebuit să corectăm ideea de „festivalul Polirom“.
V. Ernu: Cînd am pornit nu ne-am gîndit prea mult la complicaţii. Eram dispuşi să trecem peste orice greutate, entuziasmaţi de ideea noastră şi pasionaţi de ceea ce facem. Practic am făcut acest festival din nimic. Dar aveam o bună cunoaştere a lumii literare locale şi internaţionale, ştiam ce vrem. Poate că banii au fost lucrul cel mai greu de găsit. Pînă la urmă s-au găsit şi ei. E un festival pe care noi îl facem „în schimbul 3“, dar din pasiune.

„Ne dorim în primul rînd să dăm naştere unui dialog între scriitorii români şi invitaţii lor“ (BAS – cuvînt înainte la ediţia inaugurală). Ca prim festival de acest gen în România, să-nţeleg că alegeţi întîi scriitorii români şi, de comun acord cu ei, fixaţi şi invitaţii străini?
BAS: Cred că ideea de a pune în contact scriitori români şi scriitori străini a rămas singura trainică, din 2008 pînă acum. Trebuie să recunosc că acum alegem în primul rînd scriitorii străini, apoi aşteptăm să vedem care dintre toţi cei invitaţi va răspunde pozitiv, după care organizăm serile festivalului pe teme, urmînd ca în final să invităm scriitorii români.
Oana Boca: Întîi alegem invitaţii din străinătate, apoi, în funcţie de biografiile scriitorilor din afară, potrivim invitaţi din România: Dubravka Ugresic, deci Adriana Babeţi, Paul Bailey – Mircea Cărtărescu, Roman Simic – Lavinia Branişte.
V. Ernu: Nu sînt reguli. Ne gîndim la un cadru tematic, la autori, la ţări. Dezbatem mult pînă ce festivalul din anul respectiv capătă o formă clară. De la ediţie la ediţie am făcut modificări, am schimbat accente. Lucrul cel mai important e să aducem autori pe care-i apreciem, să fie compatibili între ei, să producem o atmosferă în care să se simtă bine ei între ei, dar şi cu publicul.

De ce la Muzeul Ţăranului şi nu la, nu ştiu, un teatru sau chiar Facultatea de Litere? Cît contează spaţiul de desfăşurare în economia unui festival de literatură?
BAS: A fost locaţia primului festival, şi noi sîntem în general nişte tipi fideli. Spaţiul acesta contează enorm, pentru că e intim, e un spaţiu relaxat, nu are nici un pic de rigiditate academică, e ideal pentru dialog. Din punctul meu de vedere, nu ar trebui schimbat niciodată.
Oana Boca: Am organizat FILB-ul la MŢR, pentru că ne era foarte la îndemînă. Ulterior, am descoperit că am reuşit să personalizăm temporar locul: chiar de la prima ediţie, s-a instalat la Club o atmosferă aparte, de căldură şi detaşare, un climat special care nu prea poate fi multiplicat. Cît priveşte spaţiul universitar, mulţi dintre scriitorii prezenţi la „spectacolele de seară“ de la MŢR au avut parte, ziua, şi de întîlniri cu studenţii: José Luís Peixoto le-a citit direct în limba lui Saramago studenţilor (de fapt, studentelor J) de la Portugheză, Dubravka Ugresic a ţinut o conferinţă în faţa studenţilor de la Croată şi Sîrbă. Odată cu ediţia care va avea loc anul acesta, dorim să dezvoltăm componenta aceasta diurn-universitară a festivalului.
V. Ernu: Cînd am pornit am ştiut că nu vrem să-l facem în spaţii suprasaturate şi supraîncărcate de „semnificaţie literară“. Voiam să scoatem literatura din aceste spaţii, să o punem într-un context, într-un spaţiu „eliberat de literatură“. Trebuie să ne învăţăm să resemnificăm anumite lucruri, gesturi, evenimente şi chiar fenomene literare. Acest gest este foarte important pentru că redă viaţă unor fenomene pe care uneori le considerăm aproape moarte. La Clubul Ţăranului ne simţim bine, e un spaţiu care suportă o diversitate de evenimente şi are o anumită căldură şi detaşare. Problema e legată de viitor: s-ar putea ca pe viitor să fie prea mic.

Formatul evenimentului presupune o tematică diferită pentru fiecare ediţie, lecturi şi discuţii moderate. Ce se-ntîmplă cu arhiva rezultată (foto, audio, video)?
BAS: Arhiva există şi aşteaptă, probabil, un concediu prelungit, atît al nostru, cît şi al prietenului Victor Jalbă-Şoimaru, pentru a fi asociată integral site-ului www.filb.ro.
Oana Boca: O parte dintre ele „se întîmplă“ să poată fi găsite online, pe YouTube, altele aşteaptă să le prelucrăm şi să le postăm. După ce-a de a treia ediţie, cînd am putut considera „oficial“ că festivalul există, am luat în calcul un plan de rebranding. Cu ajutorul feedbackurilor primite de la cei care au fost la primele trei ediţii ale FILB, am schiţat un plan, dar, din păcate, n-am apucat să-l definitivăm, aşa că am preferat să îl amînăm şi să lăsăm să debuteze campania de rebranding odată cu cea de-a cincea ediţie. Valorificarea materialelor video şi a arhivei foto face parte din plan.
V. Ernu: Da, fiecare ediţie are o temă tocmai pentru a crea un cadru de desfăşurare. E mai bine pentru toată lumea. Însă e ceva deschis, liber, cu spaţii mari de manevră. Arhiva se face treptat pentru că, din păcate, nu putem să folosim şi „schimbul 4“ şi între timp mai avem şi nişte copii de crescut.

Ediţia a IV-a s-a derulat în luna decembrie, practic ultimul eveniment literar de anvergură al anului. Vă gîndiţi să rămînă în decembrie şi pentru că e un calendar mai lejer?
BAS: Cred că, accidental, am descoperit momentul cel mai bun pentru eveniment, adică exact această a doua săptămînă din decembrie. Deşi, sincer să fiu, atunci nervii sînt întinşi ca nişte coarde de arc. S-a ales luna octombrie în funcţie de posibilităţile de călătorie ale invitaţilor străni din 2008. Decembrie a fost mai curînd o perpetuă amînare în 2011, pentru că, la un moment dat, nu aveam nimic. Nu aveam invitaţi, nu aveam bani, nu aveam spaţiu, nu aveam energie…
Oana Boca: Da, aproape că am hotărît ca FILB-ul să rămînă în decembrie: în octombrie, ne suprapuneam cu Festivalul de Teatru şi, în plus, tot în octombrie are loc şi Tîrgul de Carte de la Frankfurt, cînd BAS este nevoit să lipsească din Bucureşti. Iniţial, pentru octombrie, am ales prin eliminare: în septembrie nu sînt studenţii în Bucureşti, în noiembrie are loc Gaudeamusul, iar de decembrie ne-am temut la început de zăpezi şi avioane anulate.
V. Ernu: Am preferat octombrie pentru că încă e cald şi toamna la Bucureşti are ceva deosebit. Terasele arată altfel. Voiam ca străinii să simtă acest element. Însă după experienţa ultimului festival, care a avut loc în decembrie, nu mai sînt atît de convins. A venit foarte multă lume şi se pare că începutul lui decembrie este o perioadă mai bună decît octombrie, care este o lună foarte aglomerată. Probabil că vom rămîne la decembrie.

Ceea ce mi se pare extrem de relevant este că FILB-ul pune accent pe proză. Să fie şi o reacţie la puzderia de festivaluri de poezie sau o lecţie bine învăţată din afară, cum că o piaţă sănătoasă vinde proză? Pentru că oricît de bine ne-am simţi în jurul poeţilor, proza dicteaza vînzările şi duce greul traducerilor.
BAS: Da, într-un fel, este şi reacţia noastră la inflaţia festivalieră dedicată poeziei. Am senzaţia că, pentru a compensa exact acel aspect economic aproape inexistent al poeziei, se pompează în evenimentele dedicate ei, în premii, lecturi publice etc. În plus, ce ne-a interesat pe noi a fost să avem în fiecare seară a festivalului o discuţie legată de o anumită temă, lecturi care să se coaguleze în jurul acestor teme. Nu am vrut ca o seară să se construiască în jurul unei personalităţi literare, ci să construim totul în jurul dialogului. Iarăşi, vrem ca Festivalul să fie accesibil iubitorului de literatură mediu… În clipa de faţă, poezia are aspectul produsului de sectă, e specializarea specializării. De unde şi confuziile valorice.
Oana Boca: Deocamdată, FILB are în vedere doar proza. Am senzaţia unei hiperfragmentări, a unei lumi formate din multe-multe grupuri de neîmpăcat, atunci cînd mă gîndesc la poezia românească de azi. Or, FILB-ul înseamnă în primul rînd nevoia de dialog şi senzaţia de apartenenţă: Re-Writing the Map of Europe.
V. Ernu: Poate că şi din această cauză am neglijat poezia. Ne-am centrat pe proză poate şi pentru că în acea perioadă eram mult mai apropiaţi de acest gen decît de poezie. Oricum, în ultimii ani am intrat într-o perioadă în care, în România, proza a început să fie „actorul principal“ al literaturii. Însă eu cred că un festival, dacă nu este specializat, atunci trebuie să aibă şi poezie, nu doar proză.

Inevitabil ajungem la un fel de bilanţ personal. Plusuri şi minusuri, avantaje şi dezavantaje, ediţii preferate şi momente sub aşteptări.
BAS: Să începem cu momentele situate sub aşteptări: categoric, 2010. Şi, în special, seara Dubravka Ugresic/Adriana Babeţi, o seară superbă care nu ştiu dacă a adunat 100 de spectatori. Am auzit atunci păreri diverse: că n-am promovat bine evenimentul, că nu ştiu ce am mai făcut (sau, mai curînd, ce n-am făcut). De fapt, festivalul a coincis, în octombrie, cu alte evenimente de neratat. Cel care ne-a pus ştreangul de gît a fost Ujică şi premiera filmului său de la Sala Palatului. Nu ne putem lupta cu spectrul lui Ceauşescu nici după 20 de ani. Plusuri? Un pic de profesionalism în fiecare an, mai mult calm în gestionarea avariilor şi a urgenţelor, un public din ce în ce mai cald (de fapt, am an de an senzaţia că-mi văd membri ai familiei care trăiesc în altă ţară).
Oana Boca: Ediţia din 2011 a fost, cred, cea mai încărcată afectiv, aşa că funcţionez, încă, pe un fundal optimist. Drept care: sînt mulţumită că am reuşit să conturăm unul dintre cele mai vii evenimente dedicate cărţilor şi scriitorilor, că i-am convins şi pe alţii – deopotrivă oameni şi instituţii – să creadă în el, că am reuşit performanţa de a nu mai pune bani din buzunar decît temporar, pînă îi recuperăm de la parteneri. Îmi pare rău că nu reuşim încă să oferim un onorariu scriitorilor invitaţi, că nu avem materiale promoţionale atemporale (sacoşe, insigne, cercei ş.a.m.d.) şi mai regret faptul că Primăria Oraşului Bucureşti, al cărei brand îl purtăm în însăşi denumirea festivalului, a rămas nesedusă.
V. Ernu: E foarte greu să compari un an cu altul, căci avem de a face cu autori care nu prea suportă comparaţia între ei. E o diversitate destul de mare, sînt limbi diferite, culturi diferite, ţări diferite. Dar putem totuşi puncta anumite lucruri. Cred că trebuie să facem şi o seară de poezie. Un festival de literatură fără poezie nu poate ţine, sau trebuie să fie cumva specializat pe proză. Am greşit, de exemplu, cînd am adus prea mulţi moderatori. Există riscul ca moderatorii să acapareze discuţia şi autorii să rămînă pe plan secundar. Dar asta, din fericire, am remediat foarte repede. Asta ca să zic despre minusuri. Plusuri sînt însă foarte multe. Cred că am reuşit de fiecare dată să dăm un tonus viu şi autentic. Am adus scriitori de o valoare incontestabilă.

Cum ajută concret site-ul festivalul? Urmăriţi traficul lui în zilele de desfăşurare? Cam cîţi intră pe site într-o zi de festival?
BAS: Site-ul este unul dintre minusurile noastre. Cu ocazia primului concediu, vom lucra. Deocamdată, e mai mult un calendar al timpului regăsit.
Oana Boca: În acest moment, site-ul are doar rol de arhivă incompletă în limba română. În foarte scurt timp însă, avem în plan definitivarea variantei în limba engleză, completarea lui cu materiale video şi fotografii, precum şi animarea lui: o serie de materiale inedite care să meargă spre public cu o anumită regulariatate. Ca să concretizez, primele două articole vor fi o avanpremieră din cea mai recentă carte a lui Philip Ó Ceallaigh şi un – să-i spunem – studiu, o contabilizare a traducerilor din limba română în limba bulgară şi invers.

Dacă ar fi o regulă pentru organizarea unui astfel de festival, care ar fi?
BAS: Bani suficienţi + invitaţi buni (calitate literară, volubilitate, farmec personal) + public deschis.
Oana Boca: Încă ne căutăm formula ideală: am debutat cu un singur moderator pentru toate serile, apoi ne-am mutat către ecuaţia cu trei moderatori; într-un an, am testat şi varianta „cenaclu“: critici de la trei reviste gestionau dialogul cu scriitorii invitaţi; am testat „karma“ lui octombrie, apoi pe cea a lui decembrie; au existat ediţii cu moment artistic la final (teatru, film, concert), ediţii cu mere şi covrigi, ediţia din 2011 cu un cocktail-răsfăţ, căutăm…
V. Ernu: Pentru a organiza un festival de literatură este nevoie de două lucruri importante: organizatorii trebuie să aibă nervi de oţel şi ficaţi de beton. Fireşte că se presupune că există şi inteligenţă.

Cum vă alegeţi moderatorii?
BAS: Trebuie să recunosc că aici se află unul dintre punctele nevralgice ale oricărui eveniment de acest gen. Sînt foarte puţini oameni capabili să modereze un dialog în România, să-şi lase propria personalitate în umbră şi să se dedice invitaţilor de pe scenă. Mi-e teamă că în aceste patru ediţii care au trecut i-am cam epuizat…
Oana Boca: În primul rînd, în funcţie de scriitorii invitaţi şi de tematică. Apoi, încercăm să găsim acel tip de moderator care să aibă generozitatea de a pune invitaţii în valoare, şi nu pe el însuşi.
V. Ernu: Moderatorii sînt ultimii pe listă. Adică ei sînt aleşi după ce ştim tema, autorii etc. Încercăm să vedem cine cu cine e compatibil etc. E şi aici un întreg proces de dezbateri şi analize.

Fiecare ediţie a avut un public fidel, numeros şi de multe ori activ. Cît contează acesta în economia festivalului?
BAS: Enorm. În fiecare seară, începînd cu 17.30, ochii noştri sînt aţintiţi asupra uşii. Cînd avem un public numeros şi activ, abia atunci simţim că am făcut, poate, un lucru bun.
Oana Boca: Publicul este aproape coorganizator. Sau măcar cel mai motivant element din economia acestui festival. Am vorbi astăzi despre ediţia a V-a dacă răspunsul publicului, la prima ediţie a FILB, ar fi fost unul negativ?
V. Ernu: Festivalul se face nu doar pentru a se reuni scriitorii, ci şi pentru a se apropia de public, iar acesta să se întîlnească cu nişte scriitori importanţi. Culmea e faptul că mai există scriitori şi public viu, iar noi facem ca aceşti oameni vii să se regăsească şi să discute. Publicul este, poate, elementul cel mai important în ansamblul acestui eveniment. Ne bucură faptul că avem un public fidel, care vine an de an şi care este curios să afle ce vom face în fiecare an. Unii chiar se oferă să ne ajute, să se implice etc.

O întrebare pur tehnică. Cum au evoluat costurile festivalului?
BAS: Au rămas aceleaşi, la fel cum partenerii noştri, cu o excepţie (în minus), au rămas aceiaşi. Din fericire, lucrăm cu majoritatea institutelor culturale, cu fundaţii de peste hotare, cu Ministerul Culturii, cu nelipsitul ICR şi a sa Casă a Cărţii.
Oana Boca: Costurile fiecărei ediţii sînt comparabile, asta şi pentru că am invitat, de fiecare dată, doar scriitori europeni şi a fost vorba doar despre bilete de avion de distanţă scurtă. Ieşind din cadrul răspunsului pe care ar trebui să-l dau, dar rămînînd totuşi în sfera discuţiilor despre bani, simt nevoia să specific, dacă mai era nevoie, că FILB nu are încă un sponsor. Parţial, este şi vina noastră sau a faptului că FILB nu reprezintă pentru nici unul dintre cei trei organizatori un job în sine; pe de altă parte, este vorba şi despre faptul că FILB a debutat odată cu criza financiară.
Reuşim însă, de fiecare dată, să punem lucrurile în mişcare, iar pentru asta le mulţumim, încă o dată, partenerilor noştri.
V. Ernu: Foarte puţin. Oricum vorbim de bani foarte puţini, pe care însă îi strîngem greu.

E clar că pentru România impactul a fost consistent (interviuri cu scriitorii invitaţi în revistele importante, mediatizare radio şi tv). Care e impactul în afară? Ce reacţii concrete au existat în presa internaţională? Ce efecte directe a produs festivalul în relaţia creată între scriitorii străini şi cei români?
BAS: Din păcate, nu pot spune că festivalul a avut vreun răsunet internaţional. Ce ştiu, însă, este că scriitorii străini vorbesc deja despre festivaluri nostru, şi-l vorbesc de bine, îl recomandă şi altora. Şi, aşa cum ştim, word to mouth este modalitatea cea mai bună de promovare.
Oana Boca: Avem deja trei festivaluri-partenere din afara României, am reuşit să intermediem publicarea unor fragmente semnate de scriitori români în cîteva antologii din străinătate, iar anul acesta sperăm să izbutim să trimitem un scriitor autohton la festivalul din Turcia care ne este parter.
Cînd FILB va intra cu adevărat în reţeaua festivalurilor de gen, agenda va fi mult mai încărcată.
V. Ernu: Deja sîntem cunoscuţi de reţele de festivaluri internaţionale, invitaţi la diferite festivaluri şi consultaţi. Unii scriitori români au ajuns la aceste festivaluri tocmai pentru că s-au cunoscut cu scriitori străini etc. Se creează anumite legături, reţele, cunoştinţe etc.

Vă gîndiţi să acordaţi şi un premiu/ o bursă în cadrul festivalului, sau acesta va rămîne pe aceeaşi formulă?
BAS: Da, ne-am gîndit la un concurs dedicat prozei scurte, dar nu vreau să dau mai multe amănunte deocamdată…
Oana Boca: Am mai avut discuţii în „board“, încă dezbatem. Apoi, în funcţie de ce vom decide, va trebui să dezbatem în faţa unor sponsori. Visul meu ar fi să reuşim să oferim o bursă de creaţie.
V. Ernu: Există o discuţie pe acest subiect şi chiar negocieri cu diverse instituţii care pot să ne ajute să organizăm aşa ceva. Dar vom vedea cum rezolvăm povestea.

După patru ediţii, cum se vede viitorul festivalului? Aţi anunţat deja primul invitat pentru ediţia din 2012. Ce urmează?
BAS: Urmează cîteva îmbunătăţiri radicale, mai ales financiar şi ca promovare. Şi, deşi nu vrem să modificăm ceva din profilul „de nişă“ al evenimentului, cred că el va creşte, vrînd-nevrînd. Ne dorim ca el să fie şi mai dedicat scriitorilor invitaţi, să fie mai plăcut, să includă mai mult leisure, mai mult entertainment. Am vrea chiar ca acest festival să devină şi itinerant…
Oana Boca: Da, Jonathan Coe a confirmat prezenţa la FILB 5. La fel, prozatorul israelian Etgar Keret – scriitor şi scenarist de succes, tradus cu succes peste Ocean.
V. Ernu: Se va derula cam în acelaşi format, dar cu doze de noutate care să incite, să atragă. E nevoie mereu de noutate şi mai ales de consistenţă. Sperăm să ridicăm nivelul de la an la an.

Reacţii

Mircea Cărtărescu:
Îmi place foarte mult ideea lucrurilor mici şi nefinanţate, acest festival internaţional „de buzunar“. Întotdeauna, nu ştiu, simt nevoia să pun umărul şi eu, cu puterile mele, la acest gen de proiecte, care sunt foarte simpatice şi, aş spune eu, şi foarte utile, şi foarte interesante, dovadă că sîntem atît de mulţi aici. (2012)

Marius Chivu:
Faptul că FILB a ajuns la a patra ediţie, deşi e un festival independent, asta este în sine o performanţă şi un miracol pentru că la noi lucrurile bune, mai ales cele culturale, sînt începute, dar nu durează aproape niciodată. Aşa că m-am simţit bine în cel mai normal sens al cuvîntului moderînd prima seară în care au urcat pe scenă Paul Bailey, adică scriitorul străin care ştie cele mai multe lucruri despre România (a scris două romane cu subiect şi personaje româneşti, iar acum îl scrie pe al treilea), şi Mircea Cărtărescu, adică cel mai cunoscut scriitor român în străinătate. Iar bucureştenii au venit umplînd sala, ascultînd şi aplaudînd ca la spectacol. Pentru că FILB transformă literatura într-un fel de spectacol. (2012)

Încă o ediţie, credem noi că cea mai reuşită, a FILB s-a încheiat.

Le mulţumim tuturor – invitaţi, parteneri, parteneri media, sponsori, dar mai ales publicului – pentru cele trei seri pe care le-am petrecut împreună la Clubul Ţăranului din cadrul MŢR!

Poate că nu este o idee rea să încercăm să ţinem ediţia a V-a a FILB tot în decembrie: ne hotărîm, pînă la finalul anului, printr-o şedinţă de „board“.

Oricum ar fi, avem un invitat care a confirmat deja. Iar numele lui este JONATHAN COE!

Pe foarte curînd, veţi vedea, cu un newsletter, Echipa FILB (Oana, Vasile & BAS)