Reactii la prima editie

Adriana Babeti

„Ma repet, dar merita, pentru ca amintirea a ce am trait intr-o seara de octombrie 2008 la clubul metere e una din micile mele doze de prozac. Atunci i-am vazut laolalta, in mijlocul unui public numeros si foarte tinar, pe Attila, György, Filip, Florin, Luci, George, Bogdan, Anca, Oana si pe citi altii, adunati pentru a treia runda de vorbiri la Festivalul de Literatura. Cu sentimentul tot mai clar ca e ca intr-un fel de familie sau macar ca intr-un grup mare de prieteni, am tacut, am vorbit, am ascultat, am pus intrebari cu tot firescul din lume, pentru ca, in fapt, era una din cele mai vii intilniri scriitoricesti la care am participat vreodata. Cred ca a contat mult si faptul ca Marc Stanescu a participat cu toata mica lui faptura la toata povestea, cum statea cuminte, cu bascheteii lui rosii, in carucior, isi morfolea biberonul cu ceai si privea in jur curios, concentrat, intelegator. Asta-i, mi-am zis, nimic nu-i pierdut, toate merg inainte, mai departe, ca si cum s-ar preda stafeta. De aceea zic inca o data: cind ma apuca intristarea, depresia, ba chiar disperarea fiindca aud ca literatura se duce de ripa, ca lumea nu mai are nevoie de noi, ca nimeni nu mai da doi bani pe scriitori, e destul sa ma gindesc la seara de festival de la metere si-mi trece.”

Ioana Gruenwald,
Centrul de Carte Germana, Birou al Tirgului de Carte de la Frankfurt

„De ani de zile astept ca «intilnirile cu scriitorii» sa iasa in strada, in cafenele si librarii de cartier, asa cum se intimpla peste tot in alte tari. Am urmarit cu uimire si apoi cu placere nasterea acestui festival care mi s-a parut dezinhibat si vesel, si asta nu doar datorita terasei de la MTR – lumea chiar se simtea bine, invitatii nu se deosebeau de cei ai casei, nici pe scena si nici la mese. Asta e bine, as zice, si initiativa trebuie sa se repete, putina normalitate nu strica.”

Adriana Marina,
Simona Kessler International Copyright Agency

„Prima editie a fost o surpriza foarte placuta pentru toata lumea. Anul asta trebuie sa fie ca o pastila anticriza, iar la anul mergeti la gradinita! Deci o sa fie minunat!”


Daniel Cristea-Enache

„Dupa prima editie a Festivalului International de Literatura de la Bucuresti, se poate vorbi deja de succesul unei initiative culturale private. Scriitori romani si straini buni si foarte buni, discutii vii, deschideri si comunicari Est-Vest, impact public real. Ati aflat cind o sa fie editia a treia?”


Luciat

„La prima editie m-am intrebat daca exista si inainte ceva comparabil si nu stiam eu. Ar fi fost pacat, as fi ratat o ocazie excelenta sa vad scriitori care ma intereseaza cu adevarat, sa-i aud si sa-mi petrec un timp, in deplin confort, in mijlocul literaturii vii. Acum, la a doua editie, ma bazez pe asta. Sper sa se poata fuma!”


Elena Vladareanu

„Nu se poate spune ca Bucurestiul duce lipsa de viata artistica. Hai, nu e cazul vara, cind totul e mort, dar in restul timpului ai de unde alege si, de cele mai multe ori, se dovedeste a fi dificil sa te opresti doar la ceva. Cind vine vorba insa de literatura, lucrurile stau rau, chiar foarte rau. In afara unor lansari obosite, nimeni nu face mai nimic, de teama ca oamenii nu citesc, nu sint interesati, se plictisesc la lecturi. Uite ca Poliromul a riscat si bine a facut, pentru ca in fiecare seara sala a fost plina si discutiile au fost animate. Sper doar ca la editiile urmatoare sa-i aud citind si pe autorii romani. Nu o spun pentru ca eu am fost acolo, ci pentru ca acolo au fost niste scriitori romani pe care chiar imi face si mi-ar face placere sa ii ascult.”


Costi Rogozanu

„Intilnirile de la Muzeul Taranului Roman m-au facut sa cred ca exista totusi viata si in cultura. Urasc de obicei intilnirile literar-artistice, oamenii au citeva idei putine si fixe despre crize si despre dusmani, cam ca manelistii, si atit. La FILB-ul cu pricina, am putut sa spun si sa ascult altceva decit evergreenuri, am auzit autori de virsta mea din Ungaria sau Polonia, iar asta mi-a mai calmat ura pentru ce inseamna scriitori in carne si oase. Se pare ca pot fi misto, daca ii duci intr-un loc misto. Inclusiv eu m-am simtit ceva mai special si in acea zi m-am urit mai putin pentru prostiile pe care le-am spus. Cam de asta a fost bine, sper sa tina linia discutiilor firesti si sa sufoce din fasa «textele» clasice ale scriitorului roman. A, si inca ceva, ar trebui sa li se puna in vedere criticilor ca nu au voie sa discute «de ce nu avem romane mari» sau «in ce gen literar s-ar incadra cutare text». Toata lumea sa se angajeze ferm ca nu va exista decit o singura obsesie: voce si viata de scriitor, cit mai autentice. Faptul ca vin tipi din Europa ne poate face sa ne uitam pentru o clipa obsesiile carpatine – ceea ce nu e rau deloc.”