FILB 5, la final / gînduri

, Noutăţi

Cea de a VI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti va avea loc în perioada 4-6 decembrie 2013, la Clubul Ţăranului din cadrul Muzeului Ţăranului Român, iar primul invitat care a confirmat prezenţa este Kei Miller, poet şi prozator jamaican stabilit în Marea Britanie, profesor de creative writing la Universitatea din Glasgow.

GÎNDURI DESPRE FILB:

Carmen Muşat: „Cred că marele merit al FILB constă în şansa de dialog pe care o oferă scriitorilor contemporani. Aducînd faţă în faţă scriitori din România şi din întreaga lume, Festivalul contribuie nu doar la promovarea literaturii române în afară, ci şi la o mai bună cunoaştere a autorilor străini şi a tendinţelor actuale din literatura lumii. Pe scurt, FILB este, pentru mine, un spaţiu privilegiat al întîlnirilor exemplare.”

Filip Florian: „Cine iubeşte literatura, la Bucureşti, nu se poate să nu fi descoperit că festivalul ăsta are puteri vrăjite. Nu ştiu cum face, cum reuşeste, dar an de an e ca o licoare miraculoasă, care împrăstie bucurie.”

Mircea Cărtărescu: „Îmi place foarte mult ideea lucrurilor mici şi nefinanţate, cum este FILB, acest minunat festival internaţional «de buzunar».”

Adriana Babeţi: „Cînd mă apucă întristarea, depresia, ba chiar disperarea fiindcă aud că literatura se duce de rîpă, că lumea nu mai are nevoie de noi, că nimeni nu mai dă doi bani pe scriitori, e destul să mă gîndesc la seara de festival de la meţere şi-mi trece.”

Simona Kessler: „Ma bucur nespus că FILB există: un proiect independent, coordonat de Oana Boca, Bogdan-Alexandru Stănescu, Ioana Gruenwald şi Vasile Ernu, pornit din entuziasm donquijotesc, cu un buget  minuscul, a răzbit şi a ajuns la a V-a ediţie!

FILB este un cadou făcut cititorilor români: prilejul de-a se întîlni, de-a dialoga şi de-a asculta lectura unor scriitori români şi străini, fie ei debutanţi sau de prima mînă, fie din vecinătatea est-europeană sau din Occident. Îmi amintesc cu mare bucurie de prezenţa încîntătoare a unor autori precum Adam Bodor, José Luís Peixoto, Zahar Prilepin şi Paul Bailey, iar în acest an abia am aşteptat serile cu Jonathan Coe, Will Self, Andrew Cowan şi Kei Miller.”

Dan Lungu: „Normal că-mi place FILB! Arată că există oameni curajoşi, profesionişti şi că se poate face ceva de calitate în România, cu cheltuieli minime şi mult entuziasm. Vedem că viaţa culturală poate scăpa de sub papucul birocratic şi clientelar al instituţiilor publice, devenind mai proaspătă şi mai interesantă. În atmosfera relaxată a festivalului, se întîmplă ceva foarte subtil: un aer de normalitate europeană adie pe scena noastră culturală, altminteri destul de îmbîcsită…”

Luiza Vasiliu: „FILB-ul e unul dintre cele mai bune lucruri care i s-au întîmplat Bucureştiului în ultimii ani. Păcat că Bucureştiul nu ştie asta.”

Cezar Paul-Bădescu: „FILB este singurul festival de literatură din România asupra căruia nu planează spectrul provincialismului. E un festival cu adevărat european, în care scriitorii se adună pentru a comunica lucruri legate de literatură, nu pentru a se bate reciproc pe burtă şi a se îmbiba de alcool, cum e tradiţia pe la noi. Pe scurt, e un festival cu profesionişti, organizat profesionist.”

Ioan Matei: „Cred că FILB reprezintă pentru cititorul român un bun prilej de a cunoaşte la faţa locului nume importante ale literaturii europene contemporane. Mai înseamnă apoi, pentru scriitorii noştri, oportunitatea de a-şi prezenta public producţiile literare; iar, în final, din aceste două beneficii ale FILB rezultă interacţiune, cunoaştere directă şi un sincronism care ne permit tuturor să fim la zi cu ceea ce se întîmplă în literatura lumii. Pentru Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, este o bucurie şi o onoare că putem sprijini un astfel de eveniment de înaltă ţinută.”

Adela Greceanu: „E grozav că organizatorii FILB-ului reuşesc să convingă importanţi scriitori occidentali să vină la Bucureşti şi e admirabil că, în acelaşi timp, mizează cu încăpăţînare, cu program pe scriitori din ţările fostului bloc comunist, cvasi-necunoscuţi la noi. Dintre aceştia, nu puţini au făcut seri memorabile – muntenegreanul Ognjen Spahić, croaţii Dubravka Ugrešić şi Roman Simić sînt doar trei exemple. În plus, e o dovadă de curaj că la FILB se pune accent, tot cu încăpăţînare, tot cu program, pe proza scurtă, de care mulţi editori se feresc ca de o boală ruşinoasă, mai ruşinoasă chiar decît poezia. Într-un loc şi într-o vreme în care normalitatea e o stare de fapt din ce în ce mai rară – aproape un ideal –, să-i putem vedea la Bucureşti pe Attila Bartis, Ádám Bodor, Dubravka Ugrešić, Zahar Prilepin, Jonathan Coe, Will Self citind din cărţile lor, cot la cot cu scriitori români ca Simona Popescu, Filip Florian, Mircea Cărtărescu, O. Nimigean, Radu Pavel Gheo, ţine de acestă normalitate. FILB-ul ne face să ne simţim – cititori, scriitori, jurnalişti – în rîndul lumii. Sper să reziste mulţi, mulţi ani de-aici înainte şi să facă pui!”

Alina Purcaru: „La FILB am prins drag de nişte scriitori pe care amînam să-i cunosc şi am descoperit scriitori pe lîngă care altfel aş fi trecut. Aici am venit cu prieteni şi am plecat cu şi mai mulţi prieteni. Cred că fiecare dintre noi a prins măcar un moment în care să fi simţit că literatura şi scriitorii sînt fluxuri vii, uneori dificil de primit, de înţeles, de integrat, şi nu simple nume pe liste sau  titluri înghesuite pe raft. Cred că ăsta e cel mai mare merit al FILB-ului, că a dat jos cîteva cărţi (bune!) din raft, că ne-a dat ocazia şi să rîdem, şi să ne încruntăm cu ele pe masă şi cu scriitorii de faţă. E frumos că a făcut-o mai de fiecare dată chiar la graniţa cu tîrgul de Moş Nicolae, cînd începe iarna şi te gîndeşti la gura sobei, dar încă alergi, încă eşti în priză, cu treburi, cu deadlineuri, contracronometru, pe drum. Adică în rutina zilnică, acolo unde e locul cărţilor.”

• Marius Chivu: „FILB transformă literatura într-un fel de spectacol.”

• un cristian: „FILB-ul a devenit certitudinea că orice proiect independent realizat cu pasiune poate deveni un brand.”

 Vă mulţumim tuturor!