Ognjen Spahić

Ognjen Spahić

Ognjen Spahić (n. 1977) este cea mai puternică voce în proza muntenegreană de după divizarea fostei Iugoslavii. A studiat ingineria şi filosofia la Universitatea din Muntenegru. Copiii lui Hansen, singurul său roman (Spahić a mai publicat o culegere de reportaje şi două volume de povestiri, în 2001 şi, respectiv, 2007), a apărut în 2004. În prezent, Ognjen Spahić lucrează ca jurnalist în Podgorica.

Acţiunea romanului Copiii lui Hansen (traducere din limba sârbă de Annemarie Sorescu Marinković) se desfăşoară în România, mai exact în leprozeria de la Tichileşti, ultimul lazaret de acest fel din Europa, un univers închis şi damnat în care îşi petrec viaţa o mînă de oameni proscrişi de familie şi prieteni din cauza cumplitei lor maladii. Morţi pentru lume, fără o legătură oricît de fragilă cu ea, leproşii asistă de la distanţă la evenimentele care au zguduit Europa în ultima jumătate a secolului trecut, de la al Doilea Război Mondial pînă la revoluţia din 1989. În interiorul graniţelor acestui spaţiu, mai puţin spital şi mai mult anticameră a morţii, se construiesc ierarhii şi relaţii de putere, afinităţi şi duşmănii, iubiri şi trădări. Fără a ocoli niciunul dintre amănuntele şocante ale vieţii cotidiene, de la îmbrăţişare la crimă, Spahić pune în scenă, cu o extraordinară subtilitate, drama totalitarismului şi a izolării, în care singurul punct luminos, deşi iluzoriu, este aspiraţia spre libertate.

Copiii lui Hansen a fost recompensat cu Premiul Meša Selimović (cel mai bun roman publicat în anul 2004 în Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Muntenegru şi Serbia).