Născut în 1950, Mircea Dinescu debutează la şaisprezece ani în presa literară, iar la douăzeci de ani îi apare volumul Invocaţie nimănui, distins cu Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. Critica l-a catalogat atunci drept „copilul teribil” al literaturii románe. Urmează volumele de versuri Proprietarul de poduri, La dispoziţia dumneavoastră, Exil pe-o boabă de piper, Rimbaud negustorul. În urma interviului acordat în februarie 1989 cotidianului Liberation, în care ataca explicit regimul Ceauşescu, este supus arestului la domiciliu şi i se ia dreptul de semnătură. După revoluţia din decembrie ’89 devine preşedintele Uniunii Scriitorilor (1990-1993), înfiinţează revistele de satiră politică Academia Caţavencu (1991), Plai cu boi (2001) şi Aspirina săracului (2003). Edituri occidentale precum Suhrkamp şi S.Fischer, în Germania, Albin Michel, în Franţa, sau Meulenhoff, în Olanda i-au publicat versurile distinse ulterior cu premii precum: Poetry International (Rotterdam), CET (Budapesta) şi Herder Preis (Viena). Revine la poezie, în 2010, cu volumul Femeile din secolul trecut.
„Sînt tînăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost /
Şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sînge, /
cum aş putea întoarce copilul care-am fost/
cînd carnea-mi înfloreşte şi doar uitarea plînge.”

(Mircea Dinescu)